Vitamina D, cunoscută tradițional pentru funcțiile sale fundamentale în homeostazia calciului și în mineralizarea osoasă, deține un rol mult mai complex în cadrul organismului uman, extinzându-și influența asupra sistemului imunitar, asupra proceselor inflamatorii și asupra echilibrului microbiologic al țesuturilor. Cercetările recente evidențiază faptul că deficiența de vitamina D se corelează semnificativ cu o severitate crescută a parodontitei – o boală inflamatorie cronică, multifactorială, ce afectează structurile de susținere ale dintelui și este adesea asociată cu alte patologii cronice sistemice, precum diabetul zaharat sau bolile cardiovasculare.

Activitatea biologică a vitaminei D se exercită în principal prin proprietățile sale antimicrobiene și antiinflamatorii, dar și prin capacitatea de a modula răspunsul imun al gazdei. Studii experimentale efectuate pe modele animale au demonstrat că absența enzimei 1α-hidroxilază, responsabilă pentru activarea metabolică a vitaminei D în forma sa activă, calcitriolul [1,25(OH)₂D₃], conduce la o accentuare marcată a resorbției osoase alveolare și la intensificarea inflamației gingivale. În plus, prezența anumitor variante genetice ale receptorului vitaminei D (VDR) a fost asociată cu o susceptibilitate crescută la parodontită, sugerând o bază genetică a interacțiunii dintre metabolismul vitaminei D și mecanismele inflamatorii parodontale.

Din perspectivă clinică, numeroase studii observaționale au evidențiat o relație invers proporțională între nivelurile serice de 25-hidroxivitamină D₃ și gradul de inflamație parodontală. Cu toate acestea, în absența unui număr suficient de studii longitudinale riguroase, relația cauzală dintre deficitul de vitamina D și progresia bolii parodontale sau pierderea dentară rămâne parțial neclarificată.

Cu toate limitările existente, ansamblul dovezilor științifice conturează un argument solid pentru importanța menținerii unui status adecvat al vitaminei D ca parte integrantă a prevenției și managementului afecțiunilor parodontale. Prin efectele sale imunomodulatoare, antiinflamatorii și osteoprotectoare, vitamina D se dovedește a fi un factor cheie în susținerea sănătății parodontale, deschizând perspective promițătoare pentru abordări terapeutice complementare în tratamentul bolilor parodontale.

REFERINTE

• Holick MF, Vitamin D. Deficiency. N Engl J Med. 2007;357:266-281.
• Holick MF. The vitamin D deficiency pandemic and consequences for nonskeletal health: mechanisms of action. Mol Aspects Med. 2008;29:361-368.
• Peterlik M, Cross HS. Vitamin D and calcium insufficiency-related chronic diseases: molecular and cellular pathophysiology. Eur J Clin Nutr. 2009;63:1377-1386.
• Elder CJ, Bishop NJ. Rickets. Lancet. 2014;383:1665-1676.
• Holick MF. Vitamin D status: measurement, interpretation, and clinical application. Ann Epidemiol. 2009;19:73-78.