Artrita reumatoidă (AR) și boala parodontală (BP) sunt două dintre cele mai prevalente afecțiuni inflamatorii cronice la om, având un impact semnificativ asupra calității vieții și sănătății generale. În ultimele două decenii, cercetarea biomedicală a început să contureze o legătură patogenică între aceste două boli aparent distincte, dar unite printr-un mecanism comun: inflamația cronică sistemică și distrucția tisulară mediată imunologic.
AR este o boală autoimună complexă, caracterizată prin inflamație sinovială persistentă, eroziune osoasă progresivă și afectare funcțională articulară. Procesul inflamator este menținut de un dezechilibru între citokinele proinflamatorii (precum TNF-α, IL-1, IL-6) și cele antiinflamatorii, determinând degradarea matricei extracelulare și activarea osteoclastelor.
În mod similar, boala parodontală implică o inflamație cronică a țesuturilor de susținere a dintelui, declanșată de prezența biofilmului bacterian subgingival, dar perpetuată de răspunsul imun exacerbat al gazdei. Rezultatul este distrucția osului alveolar și pierderea atașamentului parodontal – un proces analog distrucției osoase observate în AR.
Numeroase studii epidemiologice și experimentale au demonstrat o relație bidirecțională între cele două boli. Pacienții cu artrită reumatoidă prezintă o prevalență și severitate crescută a parodontitei, în timp ce tratamentul acesteia din urmă poate duce la ameliorarea semnelor clinice ale AR. În același timp, identificarea ADN-ului bacterian oral și a anticorpilor specifici împotriva Porphyromonas gingivalis în lichidul sinovial al pacienților cu AR sugerează o posibilă contribuție microbiană la etiopatogeneza bolii articulare.
Ipoteza „two-hit” oferă un cadru conceptual convingător: prima „lovitură” este reprezentată de infecția parodontală, care induce o stare inflamatorie sistemică latentă; a doua „lovitură” – o boală sistemică precum AR – declanșează activarea aberantă a sistemului imun, ducând la sinovită și distrucție osoasă. Mediatori precum TNF-α, IL-6, CRP și MMP-9 joacă un rol central în această interacțiune patogenică, stimulând osteoclastele și amplificând resorbția osoasă atât la nivel parodontal, cât și articular.
Astfel, literatura de specialitate convergă către concluzia că între artrita reumatoidă și boala parodontală există o interdependență biologică și imunologică verosimilă. Identificarea și tratarea infecțiilor parodontale nu doar că sprijină sănătatea orală, ci poate reprezenta o componentă terapeutică adjuvantă în managementul artritei reumatoide.
Această perspectivă interdisciplinară consolidează ideea că sănătatea orală și cea sistemică sunt profund interconectate, iar abordarea integrată a pacientului – atât de către medicul reumatolog, cât și de către specialistul parodontolog – este esențială pentru un management eficient al bolilor inflamatorii cronice.

REFERINTE

1) Kręgielczak A, Dorocka-Bobkowska B, Słomski R, Oszkinis G, Krasiński Z. Periodontal status and the incidence of selected bacterial pathogens in periodontal pockets and vascular walls in patients with atherosclerosis and abdominal aortic aneurysms. PLoS One. 2022;17(8):e0270177. doi:10.1371/journal.pone.0270177.
2) Tancer S, Wallace BI. Advances in the medical treatment of rheumatoid arthritis. Hand Clin. 2025;41(1):11–23. doi:10.1016/j.hcl.2024.07.002.
3) Huang Y, Liu F, Li Y, Zhu Q, Wang H, Zhang J. Dural tears and cerebrospinal fluid leak in osteotomy surgery for ankylosing spondylitis: Incidence, risk factors. Orthop Surg. 2025;17(6):1669–1679. doi:10.1111/os.70036.
4) Venetsanopoulou AI, Alamanos Y, Voulgari PV, Drosos AA. Epidemiology and risk factors for rheumatoid arthritis development. Mediterr J Rheumatol. 2023;34(4):404–413. doi:10.31138/mjr.301223.eaf.
5) Yang Z, Liang X, Jiang X, Guo J, Tao Y, Wang S, et al. Development and evaluation of minocycline hydrochloride-loaded in situ cubic liquid crystal for intra-periodontal pocket administration. Molecules. 2018;23(9):2275. doi:10.3390/molecules23092275.